Suspendarea contractului de muncă - durata maximă și informații utile pentru angajați și angajatori

Această situație poate interveni în mod legal fie automat (de drept), fie la inițiativa uneia dintre părți – angajat sau angajator – în funcție de cauzele specifice prevăzute de lege. Printre cele mai des întâlnite motive se regăsesc concediul pentru creșterea copilului, incapacitatea temporară de muncă, desfășurarea unei funcții elective sau cazurile de forță majoră.

În acest articol, vei regăsi toate informațiile relevante despre suspendarea contractului de muncă: cadrul legal, tipurile de suspendare, efectele asupra drepturilor și obligațiilor părților, durata și procedura aplicabilă, inclusiv situații specifice precum concediul de maternitate sau cel de îngrijire copil.

Rezumat:

1. Suspendarea contractului de muncă este o întrerupere temporară legală, reglementată de Codul Muncii, care nu duce la încetarea relației de muncă.
2. Suspendarea poate interveni de drept, la cererea angajatului sau a angajatorului, în funcție de motivele expres prevăzute de lege.
3. Durata suspendării variază în funcție de motiv, iar reluarea activității se face automat sau prin cerere, cu revenirea salariatului în condițiile anterioare.

Cuprins:

1. Care este definiția legală a suspendării contractului de muncă?
2. Situații în care poate fi suspendat contractul individual de muncă
3. Durata maximă de suspendare contractului de muncă (CIM)
4. Procedura de suspendare a contractului de muncă
5. Când se suspendă contractul de muncă pentru creșterea copilului?
6. Încetarea suspendării contractului de muncă și reluarea activității

Care este definiția legală a suspendării contractului de muncă?

Suspendarea contractului individual de muncă reprezintă o întrerupere temporară a raporturilor de muncă dintre salariat și angajator, în timpul căreia obligațiile esențiale ale ambelor părți – prestarea muncii și plata salariului – sunt suspendate. Această măsură este reglementată de Codul Muncii și nu implică încetarea definitivă a contractului, ci doar o pauză legală în desfășurarea activității.

Suspendarea nu trebuie confundată cu încetarea contractului de muncă. În această perioadă, salariatul rămâne angajat în mod formal, iar contractul își păstrează valabilitatea, chiar dacă unele drepturi și obligații sunt întrerupte sau adaptate în funcție de contextul specific.

Întreruperea poate interveni în mod automat, în baza legii, sau la inițiativa uneia dintre părți – salariat sau angajator – în anumite condiții prevăzute expres. Indiferent de cauză, suspendarea contractului de muncă presupune un cadru legal clar, menit să protejeze atât angajatul, cât și angajatorul pe durata discontinuității activității.

▶️ Află cele mai noi informații despre tichetele de masă. 

Situații în care poate fi suspendat contractul individual de muncă

Codul Muncii reglementează expres situațiile în care contractul individual de muncă (CIM) poate fi suspendat, împărțindu-le în trei mari categorii: suspendări de drept, suspendări la inițiativa salariatului și suspendări la inițiativa angajatorului.

Suspendarea de drept a contractului de muncă

Acestea sunt situații în care suspendarea intervine automat, fără a fi necesar un acord prealabil între părți. Este vorba despre cazuri expres prevăzute în legislație, precum:

• concediul de maternitate sau cel pentru incapacitate temporară de muncă;
• carantina medicală;
• exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
• îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
• forță majoră;
• arest preventiv;
• expirarea unor autorizații sau avize esențiale pentru desfășurarea activității. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept;

În toate aceste cazuri, suspendarea este impusă de contextul juridic sau medical și are efect imediat, păstrând valabilitatea contractului de muncă.

Suspendarea la inițiativa salariatului

Conform art. 51 din Codul Muncii, salariatul poate solicita suspendarea contractului în mai multe situații, în funcție de nevoile sale personale sau profesionale:

• concediu pentru creșterea copilului (până la 2 ani sau până la 3 ani în cazul unui copil cu handicap);
• concediu pentru îngrijirea copilului bolnav;
• concediu paternal;
• concediu de acomodare pentru adopție;
• participarea la grevă;
• concediu pentru formare profesională;
• ocuparea unor funcții elective în cadrul organismelor profesionale;
• desfășurarea activității ca asistent maternal, personal sau profesionist.

Aceste suspendări presupun o solicitare scrisă din partea angajatului și se realizează în condițiile stabilite de lege, contractul colectiv sau regulamentul intern.

Suspendarea la inițiativa angajatorului

Potrivit art. 52 din Codul Muncii, angajatorul poate dispune suspendarea contractului de muncă în următoarele situații:

• încetarea temporară a activității pentru motive economice, tehnologice sau structurale;
• măsuri preventive aplicate salariatului (de ex., control judiciar sau arest la domiciliu);
• detașare la alt loc de muncă;
• suspendarea temporară a autorizațiilor sau avizelor obligatorii pentru exercitarea profesiei;
• suspendarea temporara a activitatii și/sau a reducerii acesteia ca urmare a decretării stării de asediu sau stării de urgență potrivit art. 93 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Deși unele prevederi privind suspendarea în caz de cercetare disciplinară sau plângere penală au fost declarate neconstituționale, ele rămân relevante în contextul altor situații prevăzute de lege.

Important de menționat: dacă în urma unei cercetări se constată nevinovăția salariatului, acesta are dreptul la reluarea activității și la plata unei despăgubiri egale cu salariul și beneficiile pierdute în perioada suspendării (acolo unde legea permite acest lucru).

Durata maximă de suspendare a contractului de muncă (CIM)

Durata suspendării contractului de muncă nu este uniform reglementată, ci variază în funcție de motivul care a generat suspendarea. Fiecare tip de suspendare are o limită proprie, stabilită de lege sau determinată de situația concretă.

• Pentru concediul de creștere a copilului, suspendarea poate dura până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
• În cazul concediului medical, durata este dictată de perioada menționată în certificatul medical.
• Suspendarea pentru cercetare disciplinară – acolo unde este permisă – se menține pe durata desfășurării procedurii, dar nu poate fi extinsă nejustificat.
• În situații economice, durata suspendării este legată de perioada în care angajatorul nu poate desfășura activitatea, în funcție de măsurile de redresare adoptate.

La încetarea cauzei care a generat suspendarea, contractul de muncă reintră automat în vigoare, iar salariatul își reia activitatea în condițiile contractuale inițiale. Este necesară o decizie de încetare a suspendării, emisă de angajator, și, după caz, informarea salariatului cu privire la reintegrare.

Pentru contractele pe durată determinată, trebuie reținut că perioada de suspendare nu prelungește durata totală a contractului, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. Prin urmare, termenul de expirare rămâne cel stabilit inițial, indiferent de intervalul în care contractul a fost suspendat.

Procedura de suspendare a contractului de muncă

Procesul de suspendare a contractului de muncă variază în funcție de inițiator – salariat sau angajator – și trebuie derulat cu respectarea strictă a prevederilor legale.

Când suspendarea este solicitată de salariat, este necesară:

• Cererea scrisă: formulată clar, cu indicarea motivului solicitării, a duratei propuse și însoțită, după caz, de documente justificative (ex. certificat medical, act de naștere al copilului, înscriere la cursuri de formare etc.).
• Analiza și aprobarea de către angajator: dacă cererea este întemeiată și respectă prevederile Codului muncii, angajatorul va emite decizia de suspendare.

În cazul în care suspendarea este dispusă de angajator, procedura presupune:

• Notificare scrisă către salariat: trebuie să menționeze motivul suspendării, durata estimativă și regimul drepturilor salariale pe perioada suspendării.
• Decizie justificată: angajatorul emite o decizie administrativă motivată, conform cadrului legal.

Indiferent de situație, procesul trebuie susținut de următoarele documente:

• Cerere de suspendare (dacă este inițiată de salariat);
• Decizia oficială de suspendare, semnată și înregistrată;
• Documente justificative (certificat medical, decizie de detașare, comunicări legale etc.);
• Notificare către autoritățile competente, dacă legea o impune (ex. transmiterea în Revisal către ITM).

Când se suspendă contractul de muncă pentru creșterea copilului?

Una dintre cele mai frecvente forme de suspendare a contractului individual de muncă este concediul pentru creșterea copilului, reglementat prin legislația muncii naționale și aliniat directivelor europene privind protecția parentală.

Conform Codului muncii și O.U.G. nr. 111/2010, salariatul are dreptul de a solicita suspendarea contractului:

• De la data nașterii copilului sau de la momentul adopției;
• Pentru o durată de până la 2 ani în cazul copiilor fără dizabilități;
• Până la 3 ani pentru copilul cu handicap, în baza certificatului de încadrare.

Această suspendare presupune că raporturile de muncă se află în pauză, dar nu încetează. Pe perioada concediului, părintele beneficiază de indemnizație lunară acordată de stat, iar această perioadă:

• constituie vechime în muncă și este luată în calcul pentru pensie;
• este protejată împotriva concedierii, cu excepțiile expres prevăzute de lege.

Pentru obținerea suspendării, angajatul trebuie să:

• depună o cerere scrisă către angajator, indicând perioada solicitată;
• atașeze certificatul de naștere al copilului și, dacă este cazul, documentul care atestă încadrarea în grad de handicap;
• aștepte emiterea deciziei de suspendare de către angajator, care are obligația legală să o aprobe.

Salariatul are dreptul să revină la locul de muncă mai devreme decât termenul inițial, cu condiția notificării prealabile a angajatorului cu minimum 45 de zile calendaristice.

De asemenea, cu acordul angajatorului, concediul de creștere a copilului poate fi fracționat în mai multe perioade, în funcție de nevoile familiale și de organizarea activității, asigurând astfel un echilibru între responsabilitățile parentale și cele profesionale.

Încetarea suspendării contractului de muncă și reluarea activității

Revenirea la locul de muncă după suspendarea contractului individual presupune reluarea relației de muncă în condițiile prevăzute de lege și de contractul inițial. Mai concret, ne referim la o etapă care trebuie gestionată cu rigurozitate atât de angajator, cât și de salariat, pentru a asigura o reintegrare corectă și eficientă.

Dacă suspendarea a avut un termen determinat, contractul reintră automat în vigoare la data expirării acesteia, fără a fi necesare formalități suplimentare. În schimb, dacă salariatul solicită reluarea activității mai devreme, este necesară depunerea unei cereri scrise de încetare a suspendării, cu indicarea datei exacte a revenirii.

Obligațiile angajatorului sunt următoarele:

• Reintegrarea salariatului în postul ocupat anterior sau, dacă acesta nu mai există, oferirea unui post echivalent ca poziție și salariu;
• Emiterea deciziei de încetare a suspendării, document ce va fi anexat dosarului de personal;
• Eventual, întocmirea unui act adițional la contractul individual de muncă, în cazul modificării condițiilor de muncă.

Documentele necesare în această etapă pot include:

• Cererea de reluare a activității (dacă este aplicabilă);
• Decizia de încetare a suspendării;
• Dovezile privind îndeplinirea condițiilor legale de încheiere a suspendării (ex: certificat medical final, aviz etc.).

Pentru salariații reveniți după o perioadă îndelungată, angajatorul poate facilita reintegrarea prin sesiuni de informare privind schimbările interne, actualizări ale politicilor de muncă sau introducerea în noile proceduri și tehnologii utilizate.

În concluzie, suspendarea contractului de muncă este o măsură legală care permite întreruperea temporară a activității, în condiții reglementate. Fie că este inițiată de angajat sau de angajator, aplicarea corectă a acestei proceduri asigură continuitatea raportului de muncă și previne eventualele abateri.

Referințe:

1. Codul Muncii
2. Art. 54 din Codul Muncii
3. https://reges.inspectiamuncii.ro/informatii-utile/suspendarea-cim/
4. https://legeaz.net/dictionar-juridic/efecte-suspendare-cim.