Munca în weekend și orele suplimentare în Codul muncii: sporuri legale, compensare și dreptul la repaus
7 Noiembrie 2025
Munca desfășurată în zilele de sâmbătă și duminică este reglementată de Codul Muncii, care stabilește condițiile în care repausul săptămânal poate fi acordat, precum și drepturile salariale ale angajaților. Conform art. 137 din Legea nr. 53/2003, repausul săptămânal trebuie să aibă o durată de 48 de ore consecutive, în mod obișnuit acordate în zilele de weekend. Totuși, în cazul în care activitatea angajatorului nu permite întreruperea lucrului în aceste zile, repausul poate fi acordat în alte două zile consecutive, cu respectarea obligației de compensare prin spor salarial.
În acest articol vom analiza în ce condiții poate fi solicitată munca în weekend, care sunt obligațiile angajatorului, cum se calculează sporurile corespunzătoare și ce drepturi are salariatul în astfel de situații.
Rezumat:
- Repausul săptămânal este obligatoriu și trebuie compensat corespunzător
În concordanță cu art. 137 Codul muncii, dacă repausul de 48 de ore nu se acordă în weekend, salariatul are dreptul la compensație: două zile libere consecutive în timpul săptămânii și un spor salarial stabilit prin contract. - Munca suplimentară în weekend implică compensare cumulativă
Orele lucrate în zilele de repaus, dacă depășesc norma legală de muncă, trebuie compensate atât prin sporul de weekend (negociat), cât și prin sporul de cel puțin 75% pentru ore suplimentare. - Sporul de weekend nu este reglementat procentual în lege, dar este obligatoriu prin contract
Valoarea sa se stabilește prin negociere individuală sau colectivă și trebuie prevăzută expres în CIM sau CCM. În practică, se aplică frecvent sub formă procentuală la salariul de bază.
Cuprins:
1. Care sunt prevederile principale ale Codului muncii referitoare la munca în weekend?
2. Reglementări și compensații privind orele suplimentare în weekend
3. Ce este sporul de weekend?
4. Cum se calculează în practică sporul de weekend? Este adevărat că zilele de sâmbătă și duminică se plătesc dublu?
5. Timpul de lucru și limitele legale pentru munca în weekend
6. Drepturile salariaților și obligațiile angajatorilor privind munca în weekend
Care sunt prevederile principale ale Codului muncii referitoare la munca în weekend?
Potrivit dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, repausul săptămânal se acordă salariaților pentru o durată de 48 de ore consecutive, de regulă în zilele de sâmbătă și duminică. Repausul reprezintă un drept imperativ, a cărui respectare este obligatorie pentru angajator, în scopul garantării sănătății și securității în muncă.
Prin excepție, în situațiile în care desfășurarea activității în zilele de weekend este impusă de necesitatea asigurării interesului public sau de cerințele obiective ale fluxului operațional, angajatorul poate stabili acordarea repausului săptămânal în alte două zile consecutive din cursul săptămânii, în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil sau de regulamentul intern.
În cazuri temeinic justificate, caracterizate prin activitate neîntreruptă, repausul săptămânal poate fi acordat cumulat, după o perioadă de maximum 14 zile calendaristice de muncă consecutivă. Aplicarea acestui regim derogatoriu este condiționată de obținerea în prealabil a aprobării din partea Inspectoratului Teritorial de Muncă competent și a acordului expres al reprezentanților salariaților sau al organizației sindicale reprezentative.
În toate situațiile în care repausul săptămânal nu este acordat în zilele de sâmbătă și duminică, angajatorul are obligația de a acorda salariaților un spor la salariu pentru munca prestată în aceste zile. Cuantumul și modalitatea de acordare a sporului se stabilesc prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, în conformitate cu principiile negocierii colective și ale echității.
Reglementări și compensații privitoare la orele suplimentare în weekend
Potrivit dispozițiilor art. 112–114 din Codul muncii, constituie muncă suplimentară activitatea prestată peste durata normală a timpului de lucru, stabilită la 8 ore zilnic și 40 de ore pe săptămână. Aceasta este permisă exclusiv în baza acordului expres al salariatului și se supune regimului de limitare prevăzut de lege.
Timpul de muncă, incluzând orele suplimentare, nu poate depăși plafonul de 48 de ore pe săptămână. Depășirea temporară a acestui prag este admisă doar în condițiile în care media orelor lucrate într-o perioadă de referință (maxim 4 luni consecutive) nu excede același plafon legal.
Pentru orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă și duminică, angajatorul are obligația de a le compensa în termen de 60 de zile calendaristice, prin acordarea unui număr echivalent de ore libere plătite. În lipsa compensării prin timp liber, salariatul beneficiază de un spor salarial, în cuantum de minimum 75% din salariul de bază, proporțional cu durata muncii suplimentare.
În situațiile în care activitatea desfășurată în zilele de repaus se încadrează atât în definiția muncii suplimentare, cât și în cea a muncii în weekend, se aplică cumulativ reglementările privind ambele categorii de compensare.
Ce este sporul de weekend?
Cu toate că legislația în vigoare nu prevede un cuantum minim sau maxim al sporului salarial aferent muncii prestate în zilele de repaus săptămânal (sâmbătă și duminică), stabilirea valorii acestuia se realizează prin acordul de voință al părților contractante, în cadrul procesului de negociere individuală ori colectivă şi în temeiul art. 123 alin (2)-(3) din Codul Muncii actualizat. Dispoziția expresă a acestui beneficiu salarial trebuie să fie prevăzută în mod obligatoriu în contractul individual de muncă (CIM) sau, după caz, în contractul colectiv de muncă (CCM) aplicabil unității.
Din punct de vedere tehnic, acest spor poate fi configurat fie ca sumă fixă corespunzătoare fiecărei zile de weekend lucrate, fie sub forma unui procent de minim 75% din salariul de bază aplicat la salariul de bază brut. Forma procentuală este, în practică, cea mai frecvent utilizată, întrucât permite o adaptare proporțională în funcție de nivelul de salarizare și frecvența prestării muncii în zilele respective.
Cum se calculează în practică sporul de weekend? Este adevărat că zilele de sâmbătă și duminică se plătesc dublu?
În practică, calculul orelor suplimentare prestate în zilele de weekend presupune aplicarea cumulativă a două tipuri de sporuri: cel aferent muncii în zilele de repaus săptămânal și cel pentru depășirea duratei normale a timpului de muncă.
Exemplificativ, un salariat cu un salariu de bază brut de 4.000 lei care prestează 8 ore de activitate într-o zi de sâmbătă, în baza unui contract individual ce prevede un spor de 10% pentru munca în weekend, va beneficia de un spor aferent de aproximativ 19 lei/zi (calcul: 4.000 lei ÷ 21 zile lucrătoare × 10%). În cazul în care acest interval include ore suplimentare, se va adăuga și sporul legal de minimum 75%, conform art. 123 alin. (1) Codul muncii.
Plata dublă pentru zilele de weekend nu reprezintă o regulă generală, fiind aplicabilă exclusiv în condițiile art. 137 alin. (5) Codul muncii – respectiv în cazul repausului săptămânal acordat cumulat după 14 zile de muncă, cu avizul ITM și acordul sindicatului sau reprezentanților salariaților.
Formula standard de calcul: salariu de bază + spor pentru muncă în weekend + spor pentru ore suplimentare (≥75%).
Timpul de lucru și limitele legale pentru munca în weekend
Codul Muncii prevede o durată normală a timpului de muncă de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, repartizate, de regulă, în 5 zile consecutive, urmate de două zile de repaus.
Așadar, numărul total de ore lucrate într-o lună variază în funcție de numărul de zile lucrătoare din acea lună, situându-se, în medie, între 168 și 176 de ore.
Durata maximă a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, nu poate depăși 48 de ore pe săptămână. Totuși, această limită poate fi depășită temporar, cu condiția ca media săptămânală, calculată pe o perioadă de patru luni consecutive, să nu depășească pragul de 48 de ore.
Nu în ultimă instanță, activitatea desfășurată în zilele de weekend este permisă, cu respectarea dreptului la repaus săptămânal și a compensării legale. Orele efectuate peste programul normal trebuie compensate fie prin acordarea de timp liber plătit în următoarele 60 de zile, fie prin acordarea unui spor salarial. Totodată, compensarea este obligatorie chiar dacă repausul săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbăta și duminica.
Drepturile salariaților și obligațiile angajatorilor privind munca în weekend

În conformitate cu dispozițiile Codului Muncii, salariații care prestează activitate în zilele de sâmbătă și/sau duminică beneficiază de o serie de drepturi legale și garanții specifice, iar angajatorii sunt obligați să respecte un cadru normativ strict pentru a asigura legalitatea și echitatea raporturilor de muncă.
Drepturile salariatului
→ Compensarea muncii în weekend se realizează fie prin acordarea unui spor salarial negociat, fie prin repaus compensator de 48 de ore consecutive în alte două zile ale săptămânii.
→ Sporul pentru ore suplimentare, conform art. 123 alin. (1) din Codul Muncii, nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază, per oră lucrată peste durata normală.
→ Cumularea compensațiilor este posibilă: dacă salariatul efectuează ore suplimentare în zile de weekend, beneficiază simultan de:
- sporul pentru ore suplimentare → min. +75%;
- sporul pentru munca în weekend → negociabil și menționat în CIM/CCM.
→ Refuzul prestării muncii în zilele de repaus este permis în lipsa unei clauze exprese în contractul individual de muncă sau în regulamentul intern, ori dacă nu s-au respectat procedurile de solicitare legală.
Obligațiile angajatorului
→ Informarea prealabilă în scris a salariatului privind necesitatea prestării activității în zilele de repaus săptămânal.
→ Obținerea consimțământului salariatului, în cazul în care această obligație nu este deja prevăzută prin contract.
→ Asigurarea repausului compensator în termen legal și acordarea tuturor sporurilor salariale aferente.
→ Evidența orelor lucrate trebuie ținută zilnic și corect, în format verificabil, conform H.G. nr. 905/2017.
→ Autorizarea situațiilor excepționale (ex. activitate continuă peste 14 zile) necesită avizul ITM și consultarea reprezentanților salariaților.
Răspunderea angajatorului
Nerespectarea obligațiilor legale atrage sancțiuni contravenționale conform Legii nr. 108/1999 și Codului Muncii, inclusiv:
→ amenzi cuprinse între 5.000 și 10.000 lei pentru obstrucționarea controlului ITM;
→ plata retroactivă a sporurilor neacordate;
→ compensații pentru prejudiciul suferit de angajați.
De asemenea, pentru menținerea unui climat profesional echilibrat și a unei bune relații de muncă, angajatorii pot implementa măsuri complementare precum:
→ carduri de masă sau cadou;
→ vouchere de vacanță;
→ zile libere suplimentare sau programe de well-being.
Atenție! Aceste beneficii flexibile nu substituie obligațiile legale, dar pot contribui la retenția personalului și la consolidarea reputației organizației ca angajator responsabil.
În concluzie, având în vedere dispozițiile legale incidente, prestarea muncii în zilele de weekend impune respectarea cumulativă a dreptului la repaus săptămânal, a sporurilor aferente și a obligațiilor formale de informare și consimțământ. Astfel, pentru a asigura conformitatea juridică și echilibrul relației de muncă, este esențial ca angajatorii să aplice cu rigurozitate prevederile Codului Muncii, iar salariații să își cunoască drepturile și să le exercite în mod informat.
Referințe:
Articol scris în colaborare cu Cerasela Dragoș
Cerasela Dragoș este senior partner în cadrul companiei Advanced Fiscal Consulting SRL și colaborator Wolters Kluwer România. Consultant fiscal, membru al Camerei Consultanților fiscali din România cu o experiență vastă în proiecte de implementare proceduri, metodologii, modele și sisteme informaționale în domeniul financiar- fiscal-contabil, precum și programe de training, Cerasela a condus echipe în mari organizații de consultanță, precum Andresen, Ernst&Young, BakerTilly, aducând o contribuție semnificativă la dezvoltarea acestor organizații, dar și la dezvoltarea abilităților tehnice ale oamenilor cu care a interacționat, fiind un real suport clienților interni și externi.